Fixator inel pentru fractura tibială și femurală

Scopul de bază al fixării fracturii este de a stabiliza osul fracturat, de a permite vindecarea rapidă a osului rănit și de a restabili mobilitatea timpurie și funcționarea completă a extremității rănite.

Fixarea externă este o tehnică folosită pentru a ajuta la vindecarea oaselor rupte grav. Acest tip de tratament ortopedic presupune asigurarea fracturii cu un dispozitiv specializat numit fixator, care este extern corpului. Folosind șuruburi speciale pentru os (denumite în mod obișnuit știfturi) care trec prin piele și mușchi, fixatorul este conectat la osul deteriorat pentru a-l menține aliniat corespunzător pe măsură ce se vindecă.

Pentru ce se folosește un fixator extern?

Un dispozitiv de fixare extern poate fi utilizat pentru a menține oasele fracturate stabilizate și aliniate. Dispozitivul poate fi reglat extern pentru a se asigura că oasele rămân într-o poziție optimă în timpul procesului de vindecare. Acest dispozitiv este utilizat în mod obișnuit la copii și atunci când pielea de peste fractură a fost deteriorată.

Care sunt tipurile de fixator extern?

Există trei tipuri de bază de fixatori externi: fixator uniplanar standard, fixator inel și fixator hibrid.

Numeroasele dispozitive utilizate pentru fixarea internă sunt împărțite aproximativ în câteva categorii majore: fire, știfturi și șuruburi, plăci și cuie sau tije intramedulare.

Capsele și clemele sunt de asemenea folosite ocazional pentru osteotomie sau fixarea fracturilor. Grefele osoase autogene, alogrefele și înlocuitorii grefei osoase sunt frecvent utilizate pentru tratamentul defectelor osoase de diferite cauze. Pentru fracturile infectate, precum și pentru tratamentul infecțiilor osoase, margelele de antibiotice sunt frecvent utilizate.

Fixator inel pentru fractura tibială și femurală: o prezentare generală

Fracturile tibiei și femurului pot fi dificil de tratat, iar metodele tradiționale de fixare, cum ar fi plăcile și șuruburile sau unghiile intramedulare, pot să nu ofere întotdeauna rezultate satisfăcătoare. În ultimii ani, utilizarea fixatoarelor inelare a devenit din ce în ce mai populară pentru tratarea fracturilor complexe de tibie și femur. Acest articol își propune să ofere o privire de ansamblu cuprinzătoare asupra fixatorilor de inele, indicațiile acestora, tehnica chirurgicală și rezultatele.

Ce este un fixator de inel?

Un fixator de inele este un dispozitiv de fixare extern care constă din inele metalice conectate prin tije, fire sau șuruburi. Inelele sunt fixate de os prin știfturi sau fire care pătrund în piele și sunt ancorate de os. Dispozitivul creează un cadru stabil în jurul membrului care permite controlul precis al poziției și alinierii fragmentelor osoase. Stabilitatea cadrului permite mobilizarea timpurie și suportarea greutății, ceea ce duce la o vindecare mai rapidă și la rezultate mai bune.

Indicații pentru fixatorii de inele

Fixatorii de inel sunt indicați pentru o gamă largă de fracturi de tibie și femur, inclusiv fracturi deschise, lipsă de consolidare, maluniuni și fracturi cu leziuni extinse ale țesuturilor moi. Sunt utile și în cazurile în care metodele tradiționale de fixare nu sunt posibile sau au eșuat. Pe lângă utilizarea lor în fracturi, fixatorii de inele sunt utilizați și în procedurile de alungire a membrelor și corectarea deformărilor.

Tehnica chirurgicala

Amplasarea unui fixator inel este o procedură complexă care necesită o planificare atentă și o execuție meticuloasă. Intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie generală sau rahianestezie, iar pacientul este plasat în decubit dorsal sau lateral în funcție de localizarea fracturii. Știfturile sau firele sunt introduse percutanat sau prin mici incizii, iar inelele sunt atașate de ele. Firele sunt tensionate pentru a oferi stabilitate și compresie la locul fracturii. După plasarea cadrului, alinierea membrului este verificată și ajustată după cum este necesar. Postoperator, pacientul este încurajat să înceapă mobilizarea precoce și suportarea greutății, așa cum este tolerat.

Complicații

Complicațiile asociate cu fixatorii de inele includ infecții ale tractului de știft, ruperea sârmei sau știfturilor, rigiditatea articulațiilor și leziuni neurovasculare. Incidența complicațiilor poate fi redusă prin plasarea corectă a știfturilor, tensionarea corespunzătoare a firelor și îngrijirea regulată a știftului. Incidența complicațiilor majore este scăzută și majoritatea pot fi gestionate conservator sau prin proceduri chirurgicale simple.

Rezultate

Fixatorii inele au arătat rezultate excelente în tratamentul fracturilor complexe de tibia și femur. Acestea permit suportarea timpurie a greutății, ceea ce duce la o vindecare mai rapidă și la rezultate funcționale mai bune. Studiile au arătat că fixatorii cu inele au o rată mai mare de unire, o rată mai mică de infecție și o rată mai mică de reoperare în comparație cu metodele tradiționale de fixare.

Concluzie

Fixatorii de inele sunt un instrument valoros în tratamentul fracturilor complexe de tibia și femur. Acestea oferă o fixare stabilă, un control precis al alinierii și permit mobilizarea timpurie și suportarea greutății. În timp ce plasarea unui fixator inel este o procedură complexă, rezultatele sunt excelente, cu rate mai mici de complicații în comparație cu metodele tradiționale de fixare.

Întrebări frecvente

1. Este dureros un fixator de inel?

În timp ce plasarea unui fixator inel poate provoca disconfort și durere, gestionarea durerii este o parte esențială a planului de îngrijire postoperatorie.

1. Cât timp rămâne un fixator de inel pe loc?

Inelele de fixare sunt de obicei instalate timp de șase până la opt săptămâni, după care sunt îndepărtate printr-o procedură simplă în ambulatoriu.

1. Pot face duș cu un fixator inel?

Dușul cu un inel de fixare este posibil cu măsurile de precauție adecvate. Acoperiți cadrul cu o husă turnată impermeabilă sau o pungă de plastic pentru a-l menține uscat.