Categoria de produs
Șuruburile osoase sunt tipuri specializate de șuruburi utilizate în operațiile ortopedice pentru a fixa oasele împreună. Acestea sunt de obicei fabricate din oțel inoxidabil sau titan și vin în diferite dimensiuni și forme, în funcție de aplicația chirurgicală specifică.
Șuruburile osoase sunt utilizate într-o gamă largă de proceduri, cum ar fi repararea fracturilor, fuziunea coloanei vertebrale, înlocuirea articulațiilor și osteotomia. Sunt concepute pentru a asigura o fixare internă rigidă și pentru a promova vindecarea osoasă. Șuruburile pentru os pot fi autofiletante sau nefiletante și pot fi introduse manual sau folosind unelte electrice.
Alegerea unui șurub osos depinde de mai mulți factori, cum ar fi dimensiunea și forma osului, tipul de fractură și preferința chirurgului.
Șuruburile utilizate în os sunt de obicei realizate din metal, cum ar fi oțel inoxidabil sau titan. Tipul de șurub folosit depinde de aplicația specifică și de preferința chirurgului. Tipurile comune de șuruburi osoase includ șuruburi corticale, șuruburi spongioase și șuruburi canulate. Șuruburile corticale sunt folosite pentru osul dens, cum ar fi în tija oaselor lungi, în timp ce șuruburile spongioase sunt utilizate în osul mai moale, cum ar fi la capetele oaselor lungi și la vertebre. Șuruburile canulate au un miez gol care le permite să fie introduse peste un fir de ghidare, ceea ce poate fi de ajutor în anumite situații.
Există mai multe tipuri de șuruburi osoase utilizate în operațiile ortopedice, inclusiv:
Șuruburi corticale: Acestea sunt folosite pentru a fixa osul cortical, stratul exterior dur al osului. Au un arbore parțial filetat și un capăt conic.
Șuruburi spongioase: Aceste șuruburi sunt concepute pentru a fixa osul spongios, stratul interior mai moale al osului. Au un arbore complet filetat și un capăt tocit.
Șuruburi canulate: Aceste șuruburi au un centru gol, care permite trecerea unui fir de ghidare sau a altor instrumente prin ele. Sunt utilizate în operațiile minim invazive.
Șuruburi fără cap: Aceste șuruburi nu au cap și sunt proiectate pentru a fi înfundate în os. Ele sunt utilizate în zonele în care un cap de șurub ar interfera cu mișcarea articulațiilor.
Șuruburi de blocare: Aceste șuruburi au un cap filetat care se blochează în placă, creând o construcție cu unghi fix. Sunt utilizate în modele instabile de fracturi sau în osul osteoporotic.
Șuruburi autofiletante: Aceste șuruburi sunt concepute pentru a-și bate propriile filete pe măsură ce sunt introduse în os. Sunt utilizate în mod obișnuit în operațiile ortopedice.
Șuruburi autoforante: Aceste șuruburi au un burghiu atașat la capăt, care le permite să-și găurize propriul orificiu pilot pe măsură ce sunt introduse în os.
Alegerea tipului de șurub depinde de locația osului de fixat, de tipul de os, de tipul de fractură și de preferința chirurgului.
Șuruburile osoase pot fi permanente sau temporare, în funcție de tipul de intervenție chirurgicală și de starea pacientului. În unele cazuri, șuruburile sunt destinate a fi permanente și sunt proiectate să rămână în os pentru tot restul vieții pacientului fără a cauza probleme.
În alte cazuri, cum ar fi atunci când șuruburile sunt utilizate pentru repararea fracturilor sau fuziunea coloanei vertebrale, acestea pot fi îndepărtate odată ce osul s-a vindecat sau a avut loc fuziunea. Decizia cu privire la îndepărtarea șuruburilor depinde de factori precum vârsta pacientului, starea de sănătate și tipul de intervenție chirurgicală efectuată.
Majoritatea șuruburilor osoase folosite în chirurgia ortopedică modernă sunt realizate din materiale precum titanul sau oțelul inoxidabil, care sunt foarte rezistente la rugină.
Cu toate acestea, în timp, există posibilitatea ca șuruburile să se corodeze sau să se degradeze, în special dacă există expunere la fluide corporale sau alte substanțe care pot provoca coroziune. Acest lucru poate duce uneori la complicații, cum ar fi infecția sau slăbirea șurubului.
Este important ca pacienții să urmeze instrucțiunile chirurgului pentru îngrijirea și monitorizarea implantului lor pentru a minimiza riscul de complicații.
Când șuruburile sunt îndepărtate din oase, găurile care au fost găurite pentru a introduce șuruburile pot rămâne deschise pentru o perioadă de timp, până când osul are șansa să umple golurile și să se vindece complet.
În unele cazuri, îndepărtarea șuruburilor poate provoca disconfort sau durere pentru o perioadă scurtă de timp, pe măsură ce corpul se adaptează și procesul de vindecare continuă.
Cu toate acestea, în general, îndepărtarea șuruburilor din oase este o procedură relativ simplă și cu risc scăzut, iar majoritatea pacienților pot relua activitățile normale în câteva zile până la o săptămână după intervenție chirurgicală.
Este important să urmați sfaturile furnizorului dumneavoastră de asistență medicală cu privire la îngrijirea postoperatorie și orice restricții privind activitatea fizică sau alte comportamente în timpul procesului de vindecare.