Fixator extern pentru articulația gleznei: un ghid cuprinzător
Fracturile de gleznă sunt leziuni frecvente care pot duce la dizabilități și dureri semnificative. În timp ce fracturile nedeplasate sau minim deplasate pot fi tratate conservator, fracturile deplasate necesită adesea intervenție chirurgicală. Fixatorii externi ai articulației gleznei sunt una dintre opțiunile disponibile pentru tratarea fracturilor deplasate de gleznă. Acest articol își propune să ofere un ghid cuprinzător pentru fixatorii externi ai articulației gleznei, inclusiv indicațiile acestora, tehnica chirurgicală, rezultatele și potențialele complicații.
Ce este un fixator extern pentru articulația gleznei?
Un fixator extern pentru articulația gleznei este un dispozitiv extern utilizat pentru a stabiliza fracturile gleznei. Dispozitivul constă din știfturi sau fire metalice care sunt introduse prin piele și în os, care sunt apoi conectate la un cadru care înconjoară articulația gleznei. Cadrul este fixat de os cu cleme, iar știfturile sau firele sunt tensionate pentru a oferi stabilitate locului fracturii.
Indicații pentru fixatorii externi ai articulației gleznei
Fixatorii externi ai articulației gleznei sunt indicați pentru o gamă largă de fracturi de gleznă, inclusiv fracturi intra-articulare, fracturi deschise și cele cu leziuni semnificative ale țesuturilor moi. Ele sunt deosebit de utile în cazurile în care metodele tradiționale de fixare, cum ar fi plăcile și șuruburile sau cuiele intramedulare, nu sunt fezabile. Fixatorii externi ai articulației gleznei sunt, de asemenea, utili în cazurile în care este de dorit suportarea timpurie a greutății, deoarece asigură o fixare stabilă, permițând în același timp mobilizarea timpurie.
Tehnica chirurgicala
Amplasarea unui fixator extern pentru articulația gleznei este o procedură complexă care necesită o planificare și execuție atentă. Operația se efectuează de obicei sub anestezie generală, iar pacientul este plasat în decubit dorsal sau lateral. Știfturile sau firele sunt introduse percutan sau prin mici incizii, iar cadrul este atașat de ele. Firele sunt tensionate pentru a oferi stabilitate și compresie la locul fracturii. După plasarea cadrului, alinierea articulației gleznei este verificată și ajustată după cum este necesar. Postoperator, pacientul este încurajat să înceapă mobilizarea precoce și suportarea greutății, așa cum este tolerat.
Complicații
Complicațiile asociate cu fixatorii externi ai articulației gleznei includ infecții ale tractului cu țevi, ruperea sârmei sau a știfturilor, rigiditatea articulațiilor și leziuni neurovasculare. Incidența complicațiilor poate fi redusă prin plasarea corectă a știfturilor, tensionarea corespunzătoare a firelor și îngrijirea regulată a știftului. Incidența complicațiilor majore este scăzută și majoritatea pot fi gestionate conservator sau prin proceduri chirurgicale simple.
Rezultate
Fixatorii externi ai articulației gleznei au arătat rezultate excelente în tratamentul fracturilor deplasate de gleznă. Acestea permit suportarea timpurie a greutății, ceea ce duce la o vindecare mai rapidă și la rezultate funcționale mai bune. Studiile au arătat că fixatorii externi ai articulației gleznei au o rată mai mare de consolidare, o rată mai mică de infecție și o rată mai mică de reoperare în comparație cu metodele tradiționale de fixare.
Concluzie
Fixatorii externi ai articulației gleznei sunt un instrument valoros în tratamentul fracturilor deplasate ale gleznei. Acestea oferă o fixare stabilă, un control precis al alinierii și permit mobilizarea timpurie și suportarea greutății. În timp ce plasarea unui fixator extern pentru articulația gleznei este o procedură complexă, rezultatele sunt excelente, cu rate mai mici de complicații în comparație cu metodele tradiționale de fixare.
